Antonio Andrușceac, președinte Alianța România Competentă (ARC): Poți jura credință la doi stăpâni și să deții și poziții în CSAT?

Într-un context geopolitic tot mai tensionat, în care securitatea regională este pusă la încercare de conflicte și repoziționări strategice, tema loialității în funcțiile cheie ale statului revine în atenția publică. Declarațiile recente ale lui Antonio Andrușceac, președintele Alianța România Competentă (ARC), deschid o discuție delicată despre compatibilitatea dublei cetățenii cu accesul la informații clasificate de nivel înalt.

Subiectul nu este unul nou, însă este rar abordat frontal în spațiul public. În mod tradițional, instituțiile statului român au tratat problema prin prisma procedurilor administrative și a verificărilor realizate de structuri specializate. Cu toate acestea, contextul actual – marcat de relațiile controversate dintre guvernul de la Budapesta și Federația Rusă – amplifică îngrijorările privind posibile vulnerabilități.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării, cunoscut drept CSAT, este unul dintre cele mai importante foruri decizionale în materie de securitate națională. Accesul la informațiile discutate în cadrul acestuia implică un nivel maxim de încredere și responsabilitate. În acest cadru, orice suspiciune legată de loialitate devine, inevitabil, o chestiune de interes public major.

Pe acest fond, liderul ARC ridică o serie de întrebări incomode, dar relevante, despre limitele actualului cadru legislativ și despre capacitatea instituțiilor de a preveni riscuri care, odată materializate, ar putea avea consecințe grave.

Declarația integrală a lui Antonio Andrușceac:

„Poți jura credință la doi stăpâni și să deții și poziții în CSAT?

Într-o democrație consolidată, loialitatea nu ar trebui să fie un concept interpretabil, dar odată cu schimbarea regimului Orban din Ungaria, și aflând despre relația ministrului lui de externe cu Rusia, eu cred ca trebuie să ne ridicăm niște semne de intrebare..

Realitatea politică din România ultimilor ani ne pune în față o dilemă de securitate națională pe care mulți preferă să o ignore: prezența unor lideri cu dublă cetățenie la masa unde se decid cele mai mari secrete ale statului și ale partenerilor noștri NATO.

Miza din spatele ușilor închise: Ce se află pe masa CSAT, și ce pericole ar putea rezulta din divulgarea unor informații ?

Când vorbim despre un membru CSAT, nu vorbim despre un simplu administrator. Pe masa acestuia ajung informații care pot decide soarta țării în caz de conflict:

Hărți strategice și planuri de contingență: Unde sunt punctele vulnerabile ale frontierei și cum sunt dispuse unitățile de luptă.

Detalii despre exerciții aliate: Calendarul, locațiile și obiectivele tactice ale trupelor NATO pe teritoriul României.

Capabilități și achiziții: Ce tipuri de armament avem, care sunt limitările lor tehnice și ce sisteme urmează să cumpărăm.

Conducerea operațiunilor: Protocoalele de comandă și control în situații de criză.

Dacă aceste date ajung la Budapesta, ele sunt la un singur pas de Moscova. Iar ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a demonstrat deja că sub regimul Orbán, „filtrul” către Rusia este inexistent.

Iluzia controlului: De ce ORNISS nu va recunoaște niciodată greșeala

Ni se spune că există filtrul ORNISS. Dar să fim realiști: dacă o scurgere de informații ar fi avut loc, ar recunoaște SRI sau ORNISS acest lucru astăzi? Probabil că nu.

Procedura de retragere a unui certificat de securitate este o barieră politică imensă. Retragerea necesită dovezi care, odată prezentate, ar demonstra că serviciile au eșuat în faza de prevenție. Mai mult, retragerea accesului pentru un ministru în funcție declanșează o criză guvernamentală. Într-un sistem unde stabilitatea politică bate adesea rigoarea contrainformativă, e mai „convenabil” ca o vulnerabilitate să fie gestionată prin tăcere, sperând că „nu s-a aflat”. A admite că „omul nostru din CSAT” a fost de fapt „omul lor” ar fi o sinucidere instituțională în fața aliaților NATO.

Aflarea adevărului: Mereu prea târziu

Istoria ne învață că în spionaj, „nota de plată” vine cu întârziere. Dacă documente strategice au fost scurse, nu vom afla de la București. Adevărul va ieși la iveală peste 10 ani din arhivele desecretizate ale CIA sau dacă o schimbare de regim la Budapesta va scoate la lumină „serviciile” făcute Kremlinului. Pentru noi, acel „atunci” va fi mult prea târziu.

Este timpul pentru o barieră legală?

Există modele internaționale. În Australia, nu poți fi nici măcar parlamentar cu dublă cetățenie. În Israel sau Ucraina, loialitatea unică este obligatorie pentru funcții critice.

În România, legislația permite acest joc periculos. Este însă sigur? Când interesele Bucureștiului se bat cap în cap cu directivele de la Budapesta, în buzunarul cărui stat stă „cheia” loialității unui astfel de demnitar?

Poate că a venit momentul să decidem: Ar trebui interzis accesul la secrete de stat de nivel înalt pentru persoanele care dețin dublă sau triplă cetățenie? Securitatea nu se bazează pe speranță, ci pe excluderea vulnerabilităților.”

Declarațiile lui Antonio Andrușceac readuc în prim-plan o temă incomodă, dar esențială pentru funcționarea statului: echilibrul dintre drepturi individuale și exigențele securității naționale. În lipsa unei dezbateri clare și a unor eventuale ajustări legislative, întrebările ridicate rămân deschise, iar răspunsurile – amânate într-o zonă în care costurile pot deveni, în timp, mult mai greu de gestionat.